Pastel

O pata de sange in lanul de grau... asta exprima chipul ei confuz.

Contrastul buzelor rubinii cu parul usor galbui in bataia razelor soarelui faceau ca vara sa faca parte din ea.

- De ce ai plecat?

- Pentru a te putea regasi, mereu altfel... mereu aceeasi tu...

- Nu m-ai vrut de la inceput!

- Nu am vrut a fi usor...

Ochii lui verzi o fixau pret de cateva secunde apoi coborau privind-i mainile tremurande.

- Te-am asteptat in zadar, te-am chemat zi de zi si te-am cautat, te-am cautat luni, ani si n-ai venit. Ohh... macar de-as fi stiut...

- Te-am visat... erai imbracata in alb... m-am intors...

- Prea usor... prea tarziu...

- Niciodata.

- Atunci pentru totdeauna, caci nu mai am mult timp...

- Acum?

- Da...