Inchisa

Zac... podeaua rece si rigida imi provoaca spasme necontrolate de agonie. Fixez cu privirea singurul bec pal si palpaietor al unui tavan murdar si rotund... respiratia mi se accelereaza sau incetineste gradat stransa de camasa de forta rosie si fierbinte, patata de sangele ranilor nevindecate.
Ameteala imi provoaca greata, greata si dezgust. Ma dezgusta cadavrul meu lipsit de sens , ma dezgusta sicriul meu rotund si oamenii care sosesc la priveghi, ma dezgusta faptul ca nu pot intelege nimic dintr-un tot. Ploua cu pietre din ochii mei si stiu ca daca ma voi ridica mi se vor infige in talpile goale. Ticaitul lent al ceasului ma tine inca treaza, n-am inchis niciodata ochii dar stiu ca atunci cand tica-tacul se va opri voi adormi suprimand durerea, atunci voi fi pentru prima oara libera. Dar totusi acum mi-e frica, mi-e frica ca se va stinge lumina palida a acestei incaperi, frica de a fi inchisa in intuneric.