Te-am vazut in vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei, erai cea mai frumoasa papusa, compania perfecta ce-mi inspira o dulce dependenta canceroasa.
Si te-am imprumutat pentru un timp, caci n-am avut destui bani in portofel pentru a te cumpara si pastra pentru totdeauna.
Erai perfect, atat de dur si de fragil, atat de indiferent si de tandru.
Insa cei din jurul meu au inceput sa te dezbrace. Cei ce ma iubeau au vazut dincolo de iluzia pe care eu o creasem. Treptat treptat ti-au dat jos hainele dezgolind un schelet rece si putred, un schelet din a carui carne se infruptasera cei mai josnici viermi.
Si am inchis ochii caci n-am mai vrut a privi. Nevazatoare te-am imbracat la loc, de acea data si mai frumos de cat fusesei cand te-am luat. Si apoi te-am privit inca o data si am uitat ceea ce vazusem.
Dar te-am pierdut uitandu-te pe banca in statia de metrou cand ma grabeam spre casa. Si m-am intors. Si nu te am mai gasit. Si am zis: Adio, chip de lut, caci din adins eu te-am pierdut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu