[...]

- In clipa in care m-am nascut am fost muscata de un sarpe veninos...
- Nu inteleg...
- M-a musat, iar veninul lui mortal s-a facut una cu sangele meu.
- Pai... si ...?
- De atunci prin venele mele se scurge sange cu aroma unei otrave amare. M-am obisnuit cu ideea , durerea mea zilnica este chinuitor de frumoasa si de sadica.
- Dar ... sarpele... ce s-a intamplat cu el?
- El este inca acolo , isi cauta victime noi , amintirea lui ma urmareste clipa de clipa, inchid ochii si il vad , ii simt muscatura rece. Retraiesc la infinit momentul mortii mele... corpul greu si amortit... lacrimile unei frici intense si respiratia taiata. O frenezie infioratoare este aceasta care ma macina, ma apasa, ma sufoca nu-mi da pace.
- Moarta...? Tu esti vie , esti acum si aici in carne si oase... sau oare imaginatia mea a scapat de sub control evadand din realitate?
- Nu sunt... nu sunt eu... sunt doar un cadavru insufletit...mi-a imbracat venele intr-o haina cu terminatii nervoase, mi-a taiat aripile si m-a aruncat din cer. Mi-am vandut sufletul ca sa ma pot intoarce dar nu ma vrea, nu ma mai primeste inapoi. Sunt inchisa in iad, sunt limitata de granitele lor, locul meu nu este aici. Te rog, te implor ajuta-ma sa scap. Elibereaza-ma si te voi primi in casa mea.
- Eu... eu nu mai inteleg nimic. Cum si cu ce te pot ajuta eu?
- Doar ucide-ma...