- S-a terminat. Nu mai putem face nimic!
- O vom deconecta de la aparate. Sangele i s-a oprit in vene iar inima ei a incetat a mai bate.
Ma trezesc ametita din cauza soaptelor tipate ce mi se invarteau in cap.
Ma ridic aplecandu-ma asupra trupului neinsufletit al fetei ce zacea intr-o imagine macabra,parca intr-un delir puternic cu ochii inchisi. O mangai usor pe obraz...
-Destinul ne-a separat acum!
Privesc prin lumina provocata de singura lumanare aprinsa si trec usor degetul palid prin flacara ei.
Ii acopera fata cu un cearsaf alb...Nu le este frica ca se va sufoca? Sau defapt se grabesc sa o arunce in intuneric? De ce o plangeti cand eu sunt inca aici? Ce este haosul acesta organizat?
Ceasul n-a stat ... inca ticaie repetat...inca mai am timp...
Nu-i pot vedea chipul fetei ce doarme in acest pat de spital, as vrea sa o mai privesc o data si sa-mi iau la revedere de la trupul ei neinsufletit.
-Am plecat de aici!
Trantesc usa in urma mea si nimeni nu pare sa fi observat,toti privesc cu ochi inlacrimati un cearsaf alb...
Numar firicelele de iarba cruda si dansez printre razele jucause ale soarelui. Ma invart nebuneste intr-o campie de maci. Acum pot zbura... acum pot atinge albastrul cerului...acum sunt libera...acum sunt singura... acum nu am defapt nimic. Zambetul unui copil nevinovat a disparut de pe chipul meu. Totul spre care am aspirat este defapt un nimic.
Ma intorc acasa...
Aud pierdut un zgomot slab al aparatelor puse involuntar in functiune.
Imi bate inima iar...
Imi dau jos cearsaful de pe fata...
In pumnul drept tin strans o floare de mac....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu