Privesc cum te inghite negrul...privesc cum te indepartezi...privesc fara a putea schita vre-un gest...
Intai esti in fata mea tinandu-ma in brate...apoi esti doar in fata mea...iti intind o mana dar faci un pas in spate...te privesc cu disperare fara ca tu sa-mi poti zice ceva...pasesc incet inainte pentru a ma apropia dar nu reusesc decat sa te alung inca doi pasi inapoi...in coltul buzei isi face aparitia un zambet resemnat...in spatele tau e prea mult intuneric , prea mult necunoscut...imi faci un semn cu mana si dispari in negru...privesc in gol...zambetul meu absent a devenit natural...multumesc pentru amintiri....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu