Sunt momente in care ma intreb : oare cum era viata mea daca eram altcineva? daca eram altfel? daca luam o alta alegere? sau daca pur si simplu toate erau diferite...
Ma macina atatea lucruri, ma ucid atatea sentimente, atatea regrete...
Trecerea ireversibila a timpului nu face decat sa-mi suprime incetul cu incetul pofta de viata...
Ma ameteste sinuositatea gandurilor mele...
Oare ma sperie efemeritatea trupului meu?
In mintea mea aud neincetat tic-tacul acelui ceas, care ma ingrozeste. Si nu numai existenta lui ci si frica ca el se va opri...
Oare adevarata stare de ataraxie nu poate fi atinsa decat dormind, sub influenta unui vis iluzoriu?
Atatea intrebari...atatea milioane de raspunsuri si toate false...
Simt cum imi pierd bucuria de a rade, pana si rasul se transforma in cotidian.
Oare de ce nu-mi pot pune ordine in gandire?
Oare de ce nu este cineva care sa aiba raspunsurile tuturor intrebarilor mele?
Un comentariu:
Incearca poezia DREAMLAND de Edgar Allan Poe eu unul o cosider foarte buna! Si cel ce are toate raspunsurile tale consider ca esti tu din moment ce tu le ai formulat (ma refer la cele interioare nu la stiintzifice :D )
Trimiteți un comentariu