Ora 23:30...ma plimbam incet pe strada pustie...felinarele noptii aratau asemeni unor lumanari inalte in ceatza deasa...park paseam incet spre nicaieri pe asfaltul umed si noroios...pe marginea trotoarului zacea zapada neagra cu pete albe iar cerul era kt se poate de intunecat...stelele si luna erau undeva departe in taina noptii...un aer de mister ,tristete, singuratate, greseli si nimic ce se asorta la perfectie cu sufletul meu ... parca paseam in adancul meu iar kpatul strazii era defapt sfarsitul...
Sfarsitul acestei strazi va avea sa fie doar sfarsitul unei vietzi fara aripi...unei vietzi aici jos intre rai si iad...intre iubire si pacat...iar atunci knd va fi sfarsitul picioarele mele se vor desprinde incet de pamant...iar cu varful degetelor voi putea atinge cerul...
Nu mi este frica de acea zi pt ca stiu k ea tot va veni..pentru fiekre dintre noi cei ce locuim in acest fals adevar ... in oglinda neagra a ceea ce vom gasi sus...
Un comentariu:
mmm :) avem puncte de vedere diferite :) o strada pustie mi se pare relaxanta, mai ales daca si picura putin, am si soundtrack-ul potrivit pentru acea zi :D cat despre "the end" ... sa vina cand vrea, eu stiu ca nu am decat foarte putine regrete
Trimiteți un comentariu