Se vor duce toate...se vor spulbera...caci nimic nu e vesnic...si nimic nu va fi aici pentru totdeauna.Toti suntem o apa si un pamant,avem acelasi aluat...atat de asemanatori dar totusi atat de diferitzi...
Intr o zi se vor duce toate: apa,pamantul,cerul,copacii infloritzi ai primaverii,pana si cantecul pasarelelor...toate se vor spulbera atunci knd eu imi voi acoperi urechile pentru a nu mai auzi tipetele de groaza ale naturii...atunci knd voi inkde okii numarand incet cele mai lungi ultime secunde de viatza...atunci knd imi voi acoperi cu ambele maini buzele pt a retine in interiorul meu ultimul strigat...atunci knd voi trage cu putere in piept ultima gura de aer...iar atunci toate se vor spulbera...toate o data cu mine si numai pt mine caci pt altzii vor fi...
Iar atunci,trupul meu neinsufletzit as vrea sa l arunce in marea altora ce pana atunci era a mea...pt k eu cu okii deskisi sa traiesc vesnic pe fundul marii intre puritatea apei si duritatea pamantului...
Nu vreau intunericul dintr un cavou...sau frigul unei inkperi rece incalzita doar de o lumanare ce se va duce si ea in scurt timp...
Mi e frica de intuneric si nu vreau k trupul meu sa zaca in negru pentru vesnicie....si nu vreau flori ce vor muri si ele sub ochii mei nevazatori...si nu vreau lacrimile celor ce m au urat si pe care i am urat si eu cu atata iubire si gingasie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu