marți, 8 ianuarie 2008

Monolog


Merg zi de zi...merg ...si merg ..si ma indrept spre intuneric asemeni fiecarui om...poate ca pur si simplu am obosit cu mult timp inainte...dar cui ii pasa?toti ne vedem diferitzi dar ne indreptam spre acelasi vid,spre acelasi alb imaculat sau poate spre acelasi nicaieri...Toti..

Din clipa in care m am nascut defapt am inceput sa mor in fiekre zi cate putin...

Eu??Eu sunt doar regina neagra si pionul alb pe tabla de sah a vietzii...un eu ce visez sa nu mai fiu si pion...

Oare dc este atat de greu sa gasesc paradisul printre lacrimi de sange...dar este nedrept...toti suntem copii ai cerului fara aripi...toti suntem copii ai cerului si fratzi ai pamantului...toti suntem oameni...

Prin venele mele curg prea multe sentimente care ma ucid....

Un comentariu:

nobady spunea...

uneori........uneori,din cauza sentimentelor,frumoase, urate, orqm ar fi, itzi vine sa lasi totul balta. Dar luptzi, luptzi si asa demonstrezi k esti un adevarat soldat in razboiul numit viatza