Perfectul simplu

Disperarea dementa de a simti clipa isi lasa amprenta asupra fiecarui moment al vietii ei mediocre de simpla fiinta umana efemera cu trup perisabil.
Ea era si nu mai este si imi pare sincer rau pentru pierderea subita a propriei ei luciditati, dar si-a omorat zilele intr-un mod psihopat pana cand ele s-au terminat.
Se indragostise de iluzia perfectului simplu asa ca a preferat sa-l ucida...nu se multumea niciodata cu lucrurile simple , dar odata cu suprimarea lui cadavrul i s-a transformat in cel mai complicat nimic , care a atras-o mai mult decat isi putea imagina. Viziunea asupra situatiei tocmai se schimase caci intelesese ca perfectul ei simplu era cel mai complicat nimic pe care il pierduse.
A invatat sa simta pe buze gustul dulce amarui al pierderii si al singuratatii , ramanand sclava captiva a nostalgiei absolutului de umbre. Interiorul ei a explodat treptat pe o scara gradata a sentimentelor negative, incepand cu fericire si terminand cu resemnare, dar trecand prin tristete speranta si chiar disperare. Insa asa cum resemnarea unei femei este asemeni pierderii masculinitatii unui barbat nu se putea consola cu ea sau primi-o cu bratele deschise , preferand inecarea propriului eu in gustul sangelui fierbinte al eternitatii.