[...]

- In clipa in care m-am nascut am fost muscata de un sarpe veninos...
- Nu inteleg...
- M-a musat, iar veninul lui mortal s-a facut una cu sangele meu.
- Pai... si ...?
- De atunci prin venele mele se scurge sange cu aroma unei otrave amare. M-am obisnuit cu ideea , durerea mea zilnica este chinuitor de frumoasa si de sadica.
- Dar ... sarpele... ce s-a intamplat cu el?
- El este inca acolo , isi cauta victime noi , amintirea lui ma urmareste clipa de clipa, inchid ochii si il vad , ii simt muscatura rece. Retraiesc la infinit momentul mortii mele... corpul greu si amortit... lacrimile unei frici intense si respiratia taiata. O frenezie infioratoare este aceasta care ma macina, ma apasa, ma sufoca nu-mi da pace.
- Moarta...? Tu esti vie , esti acum si aici in carne si oase... sau oare imaginatia mea a scapat de sub control evadand din realitate?
- Nu sunt... nu sunt eu... sunt doar un cadavru insufletit...mi-a imbracat venele intr-o haina cu terminatii nervoase, mi-a taiat aripile si m-a aruncat din cer. Mi-am vandut sufletul ca sa ma pot intoarce dar nu ma vrea, nu ma mai primeste inapoi. Sunt inchisa in iad, sunt limitata de granitele lor, locul meu nu este aici. Te rog, te implor ajuta-ma sa scap. Elibereaza-ma si te voi primi in casa mea.
- Eu... eu nu mai inteleg nimic. Cum si cu ce te pot ajuta eu?
- Doar ucide-ma...

Ex abrupto

I-a mai privit o data chipul cufundat in perna bleo...mai avea doua ceasuri la dispozitie pentru a pune capat visului.

A deschis poseta scotand instrumentul potrivit pentru a-si colora buzele vineti. Dupa formarea unui contur perfect i-a lasat lui un mesaj mazgalit cu ruj rosu pe oglinda din fata : "Te iubesc" urmat de un pupic asortat. A inchis usa cu finete in urma ei caci nu vroia sa-l trezeasca desi stia ca pana la caderea noptii nu-l va mai vedea.

...a deschis incuietoarea grabita pasind inauntrul camerei intunecate unde domnea o liniste asurzitoare. S-a asezat obosita in fotoliu, simtea un aer de banalitate dusa la absurd pe care nu-l putea intelege...ceva nu era in regula. A deschis dulapul si lacrimi fierbinti au izbugnit din ochii ei tulburati, hainele lui disparusera. Nu mai intelegea nimic , in cateva minute lumea ei se prabusise.

Pe biroul de langa oglinda murdara de rosu zacea singuratic un bilet. Cu mainile tremurande l-a ridicat : " te astept la gara" .

Ar fi trebuit

Aseara in visul meu a aparut el...a trecut atata vreme de cand nu l-am mai privit in ochi, atata vreme de cand nu mi-a mai zambit, de cand nu i-am mai simtit buzele fierbinti si bratele cuprinzandu-mi trupul, am intampinat realitatea cu o privire confuza pe care a inlaturat-o gustul amar al cafelei fara zahar. Si am plecat de acasa cu speranta ca-l voi reintalni, dar ziua de azi a trecut la fel ca restul zilelor de pana acum in care el niciodata nu s-a intors.

M-ai legat la ochi si m-ai impins in prapastie mintindu-ma ca ma astepti jos, in luciditatea ta stiai ca ma va zdrobi pamantul. Ar fi trebuit sa te scuip si sa te urasc , dar te-am sarutat usor pe frunte de ramas bun, ar fi trebuit sa te zdrobesc caci ti-am cules cioburile cu mainile goale si am incercat sa le lipesc la loc.

Si ar fi trebuit sa te pierd,dragul meu, printre milioanele de chipuri ce ma inconjoara, ar fi trebuit sa te sugrum si sa te ingrop, dar n-am avut putere si nici sicriu.

Complicatie

- Cuvinte, zi-mi cuvinte! Nu vreau sens , exprima-te!

- Nu am putut dormi toata noaptea, m-am aplecat din jumatate in jumatate de ora pe fereastra deschisa, in intuneric... aveam impresia ca auzeam un planset de copil...apoi cand ma asezam in asternuturi ma simteam atat de singura. Atipeam 5 minute si in capul meu se invarteau zeci, sute, mii de chipuri pe care nu le cunosteam dar plansetul de copil ma trezea iar si iar...

- Simt un gol in stomac ... parca ceva inexplicabil este pe cale sa se intample, ma nelinisteste, nu-mi da pace , ma sufoca...

- Aprinde o tigara si calmeaza-te!

- Nu-mi gasesc fericirea, am pierdut-o dar nu stiu unde, cum si cand...